Mindfulness in vreme de razboi -

Mindfulness in vreme de razboi

Am inceput sa invat sa predau mindfulness inainte de pandemie, inainte de razboi.

Am experimentat mindfulness ca un ajutor major in pandemie. In observarea gandurilor, emotiilor, a senzatiilor corporale. In antrenarea atentiei pentru a accepta ceea ce e de acceptat si a da drumul la ceea ce trebuie sa plece. A face pace cu mine, cu situatia, cu cei din jur. A trata cu calm, blandete si compasiune orice situatie placuta, neplacuta sau neutra.

Un nou nivel de stress

De trei zile de cand a inceput razboiul din Ukraina, imi surprind starile emotionale, blocajele mentale si de focus. Este o noua situatie cu care inca nu m-am confruntat.

Si ce moment mai bun de a practica mindfulness si compasiunea decat in aceste zile? Fata de noi insine, fata de ceilalti si fata de lume.

Este un nou nivel de stres pentru noi ca societate. Si daca pentru noi, cei care stam si privim stirile in media este atat de tulburator, ma gandesc cu multa compasiune, cum este pentru cei care sunt in scena razboiului?

Ce este compasiunea?

Am invatat ca compasiunea este dorinta sincera ca cineva sa nu sufere alaturi de o preocupare empatica in a alina suferinta cuiva.

Si in acest moment a aparut blocajul:

Cum pot sa ajut fara sa fiu un salvator?
Cum pot sa observ realitatea fara sa judec/critic/persecut?
Cum pot sa contribui fara sa ma plang, fara sa ma gandesc la mine ca o victima a situatiei si o neputincioasa?

Si reflectand la aceste intrebari, sistemul nervos automat s-a calmat si am reusit azi sa vad lucrurile un pic diferit fata de ieri. Am vazut ca prin ingrijorarea mea, nevoia de a deschide social media de nenumarate ori pe zi pentru a-mi oferi acel rush de adrenalina nu ajut cu nimic. Am putut vedea ca agitatia si ruminatia mea mentala nu face altceva decat sa pastreze tensiunea in mine, in cei din jur si in lume. Nu vreau sa ajut in felul acesta.

Ce am decis sa fac? Cum imi propun sa aplic mindfulness?

Vreau sa ajut atat ucrainienii cat si rusii cu toata seninatatea si prezenta mea, cu toata iubirea si gandurile mele de pace, de lumina si speranta. Meditatie, rugaciune, implicare concreta in initiative de ajutorare. Va invit si pe voi in acest demers!

Aducand pace si liniste in noi, atat cat este posibil pentru a contribui (contraintuitiv) si pe aceste aspecte spirituale.

Voi cum va propuneti sa contribuiti?