La unul dintre cursurile avansate de Solution Focus Coaching, un trainer elvetian pe care il apreciez foarte mult, Daniel Meier, ne-a adresat o intrebare cu care am ramas multa vreme de atunci si care a schimbat mult modul in care privesc oamenii.
Care este prezumtia ta despre acest client? a intrebat Daniel. What? Cum adica? spun eu.
Pai ce crezi? Ce ipoteze ai despre el? Ce judecati/prejudecati despre el, aduci in relatia de coaching?
A nu judeca
Mai tarziu, in formarile de mindfulness, am intrat in contact cu una dintre cele 9 atitudini din mindfulness postulate de Jon Kabat-Zinn : a nu judeca/a nu critica. Being Non-Judgmental.
A nu judeca in mindfulness se refera la acea practica de a face un pas in spate, de a iesi din acel flux constant de credinte/judecati/evaluari si reactii imediate la experienta. Este despre a ne abtine din a eticheta senzatii, ganduri, emotii, actiuni ca fiind bune sau rele, corecte sau incorecte, drepte sau nedrepte.
A nu judeca sau a nu critica nu este tot una cu a nu avea discernamant, a nu gandi sau a nu avea o opinie. Dimpotriva. Insa este un alt tip de discernamant. Unul constient de reziduul pe care il purtam si pe care il proiectam in lumea exterioara. Unul constient de alegerile pe care le avem in interactiunea cu ceilalti.
Tu, ce ochelari porti?
A fi bland cere o mare abilitate din partea noastra de a privi in interior. De a observa si a constientiza modul in care il vad pe cel din jurul meu, modul in care automat, fara sa-mi dau seama il judec sau il critic.
A fi bland este despre a fi dispus sa-ti dai jos ochelarii prin care privesti lumea, a-i curata de propria suferinta si trauma si a-i reaseza intr-un mod care iti ofera o perspectiva plina de preocupare empatica pentru suferinta celuilalt. Aceasta compasiune poate sa dizolve orice judecata/prejudecata.
Carl Jung spunea ca „Sa gandesti este dificil. De aceea, majoritatea oamenilor judeca.“
In loc de concluzie
Si mi-e foarte dificil de multe ori sa renunt la ceea ce cred eu despre cum trebuie sa stea jucariile sau hainele intr-o camera, cand ma cert cu copiii.
Mi-e greu sa ma despart de credinta despre cum ar trebui sa fie un presedinte de tara si sa nu-l judec pe Putin zilele acestea.
Mi-e greu sa nu operez din credinta ca unii sunt pur si simplu lenesi, sau altii sunt agresivi.
Insa aleg sa nu contribui in felul acesta la energia acestei lumi. Ma stradui atat cat pot sa ma observ cum ma activez, cum imi activez judecatile, cum mi le intretin. Iar asta deschide calea catre acea blandete. O blandete care poate vindeca!