De când am început să scriu despre experiența mea Limitless, despre stil de viață sănătos, despre sport, despre din astea, sunt urmărită pe Facebook de reclame targetate: tot felul de articole și de nutriționiști și de sporturi vin către mine zilnic. Toate sunt pentru mine sursă de inspirație, numai că nu întotdeauna inspirație pozitivă.

Strategia recompensei dulci

În unele dintre aceste articole, mă întâlnesc din când în când cu strategia recompensei dulci. Mai exact, după ce o anumită perioadă de timp ai mâncat sănătos și ai atins un obiectiv de modelare corporală pe termen scurt, ești încurajat să te recompensezi cu ceva bun care-ți place cel mai mult, de cele mai multe ori ceva dulce: un ecler, câteva linguri de Nutella, o prăjitură cu ciocolată, dar și o pizza mai mică, o shaorma mai mică, ceva mai mic și mai nesănătos, în principiu. Recompensă.

Ce înțelege creierul meu din asta

Despre creierul meu am mai vorbit; este un încăpățânat și un mofturos și nu vrea neam să accepte că ține o dietă. Deci, nu trebuie să ținem dietă, trebuie să mâncăm pur și simplu.

Eu nu știu să vorbesc despre alți oameni, nu am studii de nutriție sau de psihologie la bază, deci voi vorbi despre ce am descoperit la mine. Mai exact, atunci când creierul meu aude de această recompensă, povestea pe care și-o spune e așa:

Aha, deci mâncărurile astea sănătoase pe care le-am mâncat până acum sunt așa de nasoale, încât iată – în sfârșit – am și eu dreptul să mănânc ceva bun.

Cu alte cuvinte, recompensele astea anulează pentru mine orice principiu de stil de viață sănătos pe care încerc să-l introduc în viața mea într-un mod firesc. De ce aș face asta?

Stilul de mâncat tip bulgăre de zăpadă

Despre cartea Mi-e poftă, ce mă fac? scrisă de Doreen Virtue v-am mai spus și sunt sigură că periodic o să mă întorc la ea. Atunci când am citit-o, am aflat că oamenii nu sunt la fel nici măcar din punct de vedere alimentar, că există mai multe stiluri de mâncat. Iar despre mine am aflat că sunt mândra posesoare a stilului tip bulgăre de zăpadă.

„Bulgărele de zăpadă” este caracterizat prin două idei principale:

  • Dacă mănânc o prăjitură sau un aliment în afara stilului de viață sănătos, consider că am ratat șansa de a-mi schimba stilul de viață și imediat se face swich-ul către vechiul stil alimentar, dezamăgită fiind că nu am fost în stare să mă țin de ceva care îmi făcea bine;
  • Dacă mănânc o prăjitură sau un aliment în afara stilului de viață sănătos și un nutriționist îmi spune că e în regulă, că pot continua noul stil de viață adoptat, ignorând prăjitura, eu înțeleg că este în regulă să mai mănânc din când în când câte o prăjitură; mai întâi mai rar, apoi din ce în ce mai des și apoi, fără să-mi dau seama, mă întorc la start.

Cu alte cuvinte, dacă mă pornesc îmi este foarte greu să mă opresc, chiar și după luni de zile de schimbare a stilului de viață. De aceea, cel mai bine pentru mine este nici să nu mă mai pornesc, dar să mănânc „fancy” din start. Am scris aici despre acest subiect.

Deci, există măcar o categorie de oameni pentru care această strategie a recompensei nu funcționează. De ce de ce DE CE dăm sfaturi generale, dacă absolut orice caz este particular?

Mai bine îți oferi altă recompensă

Cea mai bună recompensă pe care pot să mi-o ofer mie este un obiect vestimentar care nu-mi venea înainte să-mi ating obiectivul de modelare corporală. Și nu mă refer neapărat la o sesiune de shopping; poate să fie și o incursiune în propriul dulap, ocazie cu care constat că acum îmi vin rochițe pe care le purtam în facultate.

Suntem oameni, nu este nevoie să ne dresăm; câinelui meu îi ofer recompense culinare, atunci când mai învață câte un truc. Mie pot să-mi iau o carte, pot să-mi ofer o plimbare lungă, o ieșire în oraș cu cea mai bună prietenă sau câteva momente singură în care să-mi spun „Sunt mândră de tine, Ines”.

Așa că terminați cu recompensele astea dulci, că nu mai pot cu ele.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *