N-am mai scris de mult timp despre ce a însemnat și înseamnă pentru mine povestea asta cu slăbitul și oamenii probabil au impresia că gata, a devenit ușor și nu mai am despre ce să vorbesc.

Dar adevărul este că-i din ce în ce mai greu.

Pentru că acum nu mai primesc „Super, dă-i tot înainte!”, ci „Dar CÂÂÂÂT mai vrei să slăbești?”. Acum prea puțini îmi mai spun că îmi admiră perseverența, iar cei mai mulți îmi spun că exagerez. Dintr-o dată, dacă într-o zi mă simt mai rău, obligatoriu este de la „căcaturile alea pe care le mănânci” (unde „căcaturi” înseamnă fără zahăr, prăjeli, făină albă și combinații dubioase) și de la atâta sport cât fac și cât trag de mine.

Se pare că oamenilor le este cu adevărat greu să înțeleagă mai multe lucruri.

În primul rând, că e posibil să-ți placă sportul, că nu îl practici numai ca să slăbești și după aia revii la viața ta, că asta este acum normalitatea ta pentru că asta chiar îți face plăcere și că nu e chin și tortură. Este pură plăcere, combinată cu pură transpirație :).

Apoi, că dacă ai atins un prag al greutății cu care ești mulțumită, asta nu înseamnă că ți-ai antrenat corpul să primească tot felul de mâncăruri. Că nu te mai poți întoarce la foitaje și porceli în mijloc de noapte.

Oamenii nu înțeleg cu adevărat că o persoană care toată viața a știut despre ea că este grasă, asta a fost normalitatea ei și totultotultotul s-a învârtit în jurul grăsimii în plus și a tuturor neajunsurilor pe care aceasta le-a adus… o astfel de persoană are alte definiții despre micile plăceri ale vieții.

Când o astfel de persoană mănâncă o felie de tort, ea nu o face pentru că vrea să-i ofere plăcere și iubire corpului ei, ci pentru că a cedat. O astfel de persoană nu va închide ochii și va savura momentul, ci va derula în capul ei totul foarte repede până la momentul în care se va urca din nou pe cântar și va vedea acolo dezastrul.

O astfel de persoană lucrează mereu cu ea pentru a-și oferi iubire și, mai ales, pentru a schimba paradigma despre oferirea acestei iubiri. Pentru că, într-un mod dubios, în capul ei este foarte bine scris și adâncit programul iubire=mâncare.

Și mai ales oamenii nu înțeleg singurătatea unei astfel de persoane. Nu înțeleg că ea are nevoie de tot sprijinul, iar când spun „sprijin” mă refer la a pune osul la treabă. La a o lua și pe ea în calcul, atunci când gătești mese în familie, la a nu o pune în situația de a-și freca telefonul pe Facebook, cât timp ceilalți mănâncă prăjituri cu creme, cu ciocolată și cu tone de zahăr, la a te abține de la sfaturi despre cum o duce în cealaltă extremă și nu-i strică dacă „gustă” măcar.

O astfel de persoană nu gustă. Ea se pornește.

Cel puțin, așa e la mine.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *