Nu am mai scris de ceva timp aici pentru că am petrecut tot acest timp păcălindu-mă că sunt într-o fază de platou. Înainte de Crăciun, cântarul meu a coborât pentru prima oară sub 60 kg (59,9 adică), iar a doua oară când l-am mai văzut că a coborât puțin mai jos de această valoare a fost săptămâna trecută.

Între cele două perioade de timp, am fost într-un platou imaginar.

Despre platoul din capul meu am mai scris, cu diferența că de data aceasta eram într-o negare absolută. Mai mult de atât, ajunsesem să-mi spun și să fiu aproape convinsă că:

  • Nu se mai poate mai mult de atât;
  • Aceasta este greutatea și forma mea ideală (deși nu simțeam că ar fi);
  • Unora le este mult mai ușor, dar la mine e altceva;
  • Viața este nedreaptă cu mine.

În tot acest timp, kilogramele oscliau, la fel și procentul de grăsime viscerală sau vârsta metabolică. Slavă Domnului, nu au crescut semnificativ, dar nici n-au scăzut semnificativ. All in all, era acolo o stagnare enervantă.

Am avut nevoie de șapte luni și o provocare a lui Daniel pentru a vedea realitatea. Mai exact, în ziua în care Daniel ne-a provocat să fotografiem și să postăm o mâncare sănătoasă consumată în acea zi, iar eu am decis să le pozez pe toate, mi-am dat seama cât de nesănătoase erau celelalte.

Ceea ce-mi spuneam eu era că, deși mănânc echilibrat și fac sport, mult sport, nu reușesc să mai am mari progrese. Adevărul este că doar sportul m-a salvat să nu mă îngraș pentru că, lângă mesele principale sănătoase și echilibrate, în fiecare zi eu mai adăugam mici „gustări” pe care nici nu le vedeam: o felie de pâine cu unt și cu miere de albine, câteva felii de salam, o plăcintă mică de tot, o lingură în plus de unt de arahide, încă o felie de pâine cu unt. Chestii mici și inofensive, până la proba contrarie.

Cred că-i inutil să mai spun că nu mai țineam niciun jurnal alimentar.

Din acea zi de provocare și până la finalul lunii, am renunțat de tot la zahăr și la gustărelele astea. Le-am înlocuit cu fructe, dacă tot am observat că organismul meu îmi cere mâncăruri mai dulci.

N-o să vă vină să credeți, șoc și groază! După o lună de alimentație normală, am scăzut 400 de grame, 3 cm în talie, mi-a crescut masa musculară și mi-a scăzut procentul de grăsime cu 2% și vârsta metabolică cu 3 ani.

Deci, cam da. Așa-i când te păcălești singură. Da’ și când îți dai seama!

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *