Adevărul este că cele mai mari traume ale noastre vin din copilărie iar „lupta” cu kilogramele nu face excepție; în cele mai multe dintre cazuri, ea începe acolo, chiar și atunci când nu ne dăm seama. Acest lucru ne face uneori să ne supărăm pe părinții noștri pentru că nu au aplicat cu noi tehnicile de parenting despre care noi înșine aflăm, mai ales atunci când devenim părinți. Însă nu asta este soluția.

Pe Irina Nichifiriuc am cunoscut-o la un workshop de storytelling unde și-a pus sufletul pe tavă și a povestit despre cum Hand in Hand Parenting-ul i-a schimbat viața. Așa că m-am bucurat tare mult când a acceptat să scrie puțin despre creșterea copiilor cu blândețe, puțin despre fricile ei de mamă și de om și încă puțin de tot despre această tehnică.

Când Ines m-a invitat, așa din senin, să scriu ceva „cu blândețe” pentru proiectul ei, m-am panicat. Cine sunt eu ca să primesc o astfel de invitație? Ce am făcut deosebit? N-am despre ce scrie și nici nu merit să se vorbească despre mine. Toate complexele de inferioritate care m-au însoțit de-a lungul copilăriei și adolescenței și-au scos capul urât la suprafață și m-au pălmuit bine. Am acceptat fiecare palmă și am întors chiar și celălalt obraz pentru că, nu-i așa, nimeni nu știe mai bine unde să atace decât propriile tale frici.

În 2016 m-am certificat ca Instructor Hand in Hand Parenting după un an de muncă intensă la propria persoană. Hand in Hand este o asociație americană care promovează conectarea și blândețea pentru creșterea copiilor. Bazate pe date științifice și observații directe, instrumentele Hand in Hand ajută familiile să își întărească legăturile, să se dezvolte în armonie și dragoste folosind joaca, limitele puse cu blândețe și ascultarea. Când m-am îmbarcat în călătoria asta am crezut că e despre a fi un părinte bun, despre copii și nevoile lor.

Am aflat curând că nu era așa. Era vorba despre MINE. EU: fetița, adolescenta, femeia, mama.

EU. Pare atât de egoist. Oare a fi mamă poate fi despre mine? Nu se cere acum să fii totul pentru copiii tăi? Să le oferi toată dragostea, atenția și timpul tău? Să îi hrănești sănătos, să le asiguri o educație modernă, să petreci timp de calitate și să le oferi libertate? Cum aș putea să mă gândesc la altceva decât la ei, copiii mei? Ceea ce am aflat m-a dat peste cap:

Nu poți fi o mamă bună dacă nu faci mai întâi pace cu fetița din tine.

Tot ceea ce ne cer copiii este atenție și dragoste. Exact același lucru mi-a trebuit și mie și ție când eram mici. Dar părinții noștri nu aveau acces la informația de acum, lucrau în schimburi, spălau la mână și se încălzeau la sobă, mâncau cu rație, se simțeau supravegheați și amenințați mereu. Toate acestea și multe altele nu-i lăsau să ne dea atenția și dragostea de care aveam nevoie. Voluntar sau involuntar, aceste situații au creat niște traume în noi care ne influențează viața.

Deci să facem pace, să vindecăm aceste traume cu mecanismele naturale de care dispunem, să râdem, să plângem, să ne înfuriem și să preluăm controlul vieții noastre.

Ușor de zis, greu de făcut.

Spuneam de Hand in Hand Parenting și de instrumentele de conectare și ascultare pe care le-am învățat de la ei. Ei bine, unul dintre ele este construit fix pentru asta – pentru a face pace cu traumele trecutului și pentru a construi puterea și încrederea necesare pentru a merge înainte. Este vorba despre Parteneriatul de Ascultare sau Listening Partnership. Doi părinți se pun de acord să se asculte reciproc cu respect, atenție și empatie păstrând ceea ce află cu totul confidențial. Ei se întâlnesc periodic (cât pot ei de des posibil), se ascultă reciproc și se ajută unul pe altul să se elibereze de emoțiile puternice care le blochează gândirea și le influențează negativ comportamentul și răspunsurile. Treptat ei înțeleg și identifică situațiile, momentele sau persoanele care îi restimulează (le aduc în memorie senzații și emoții legate de fapte din trecut), cum să le facă față și cum să reacționeze față de copiii proprii.

Cu cât bagajul emoțional pe care îl purtăm după noi devine mai ușor, cu atât reacțiile noastre la stimulii din prezent vor fi mai blânde, mai calme și mai aliniate cu dorința noastră de a fi părinți buni.

Când copilul se uită dezamăgit și supărat la tine fiindcă nu i-ai dat a treia bomboană, nu-ți va mai aminti de felul în care se uita mama ta la tine când o dezamăgeai. Când copilul va urla și va încerca să te muște nu-ți va mai aminti de tatăl tău care folosea cureaua și tonul grav al vocii pentru a te face să te supui. Atunci reacțiile tale vor fi diferite, mai blânde, mai afectuase. Iar când totuși nu vei reuși să rămâi calm și conectat cu copilul, ai întotdeauna la îndemână un Partener de Ascultare pe care îl poți suna și descărca reziduurile emoționale care te contropesc.

Ceea ce ne mai învață Parteneriatele de Ascultare este cum să nu mai judecăm oamenii, în general, și părinții, în particular. Ne învață că toți avem provocări asemănătoare, ceea ce ne diferențiază sunt experiențele noastre trecute.

Ne învață să ne sprijinim unii pe alții pentru că toți suntem oameni buni, numai că unii nu-și amintesc prea bine de cum se comportă un om bun.

Te îndemn să încerci Parteneriatele de Ascultare, despre care poți citi și pe bloggul meu www.sfatulmamei.com și să-ți deschizi inima spre schimbarea în bine a relației cu copiii și cu adulții din viața ta. Și nu uita să te uiți și la ei și la tine cu blândețe.

2 comentarii “Oare a fi mamă poate fi despre mine?

  • Iuliana Sosu

    Stii… zilnic imi vin mesaje de la unicornul asta al meu care ma aduce tot mai aproape de Irina cu ale ei povesti! Parca am un fel de frica de adescoperi ca in dulap mai sunt niste monstri (nu unicorni!). Am si eu 2 copii, de 6 & 4 ani si… intrebarile incep sa fie puse de-a valma, in fiecare zi, cautand raspunsurile.
    So, hai s-o facem!

    Reply
  • Irina

    Iuliana, te astept oricand la o calatorie cu intrebari si raspunsuri, cu descoperiri si vindecari. Numai sa fii tu pregatita. 😉

    Reply

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *