Când am intrat în jocul celor 100 de zile de mișcare, am știut din start că această provocare va presupune să fac și sport acasă, de una singură.

Nu mă pot duce de șapte ori pe săptămână la sală și nici nu am prea mulți prieteni dornici să facă mișcare alături de mine (acesta este, de fapt, un fel mai elegant de a spune că nu am niciun prieten dornic să facă sport alături de mine; ori îi sperii, ori chiar nu-i impresionează mișcarea… nu știu, încă nu am deslușit misterul, dar trecem peste. Deocamdată :D). Așa că îmi rămâne doar varianta de a mă organiza singură, la mine în cameră, seara, după ce adoarme copilul, lucru pe care l-am crezut imposibil la început.

Totuși, provocarea este provocare, așa că am pus la cale câteva „strategii”.

Totul este în capul meu

În primul rând, am conștientizat că totul este în capul meu. Că am același corp și aceiași mușchi și acasă și la sală și că numai mindset-ul se schimbă. Pentru că nu am în mine motivația pe care mi-o oferă un antrenor sau puterea grupului, mi-am propus să fac acasă antrenamente mai scurte, dar intense. Și să-mi repet ca o moară stricată că totul este în capul meu și că eu, de fapt, pot.

Echipamentul sportiv

Despre magia echipamentului sportiv am mai scris iar în aceste peste 70 de zile de mișcare am realizat că magia funcționează și la mine acasă.

Cu alte cuvinte, tratez mișcarea de acasă ca orice alt antrenament pentru care trebuie să mă echipez corespunzător, exact așa ca la sală. Nu mă ridic de la birou și mă apuc de genuflexiuni, ci mai întâi mă schimb; îmi iau pe mine tot echipamentul, inclusiv pantofii sport.

Muzică tare

La partea asta sunt puțin în suferință pentru că nu prea mă ajută difuzorul calculatorului meu, așa că muzica nu este niciodată cât de tare mi-aș dori să fie, dar măcar mă străduiesc. Îmi pun muzică ritmată și melodiile preferate, deși există un downside dacă ascult muzica pe care o știu: îmi vine să fredonez și nu mai pot să respir cum trebuie :).

Mindset-ul învingătorului

Aceasta este cea mai importantă dintre strategii, cea care pentru mine funcționează oriunde, la sală, acasă, în concediu, peste tot: înainte să mă apuc de antrenament intru în mindset-ul învingătorului. Pentru mine, acest lucru presupune să fac o chestie pe care unii o consideră stupidă, dar asta este: îmi stabilesc de la bun început ce anume voi posta pe Facebook după ce voi termina antrenamentul.

Despre mine probabil știți deja că sunt un mare fan al lui Mike Dooley. Sunt așa de mare, încât abia acum realizez că am pus în practică unul dintre sfaturile sale, fără să-mi dau seama:

atunci când îți dorești ceva, imaginează-ți cum o să te simți când ajungi la destinație și lasă Universul să se ocupe de drumul până acolo.

Așadar, eu nu mă întreb niciodată dacă o să reușesc oare să fac – de exemplu – 300 de coreene sau să bat vreun record la genuflexiuni sau să duc până la capăt un antrenament online cu Daniel. Îmi imaginez cum o să mă simt la final și ce reacții vor avea oamenii, atunci când vor vedea mesajul meu postat (da, îmi pasă de ce spune lumea și am hotărât să nu mă mai lupt cu asta, ci să o transform într-un avantaj).

În timpul antrenamentului, îmi șlefuiesc în capul meu mesajul pe care îl voi posta la final. Mă concentrez pe asta, nu pe gradul de dificultate a exercițiilor și apoi mă trezesc că am făcut (cam) tot ce mi-am propus.

Acestea sunt marile mele strategii. Dacă voi mai aveți altele, chiar aș avea nevoie de o sursă suplimentară de inspirație.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *