Anca este, la fel ca mine și ca mulți alții pe care îi cunosc, un om normal prins în povestea cu kilogramele în plus. Mi-a ieșit în evidență acum mulți ani, când a scris un articol despre pilates într-o vreme în care eu uram sportul. Iar acum, la fel ca și mine, a început un proiect despre stilul de viață sănătos.

Am invitat-o să scrie aici despre relația sa cu sportul și cu alimentația, despre drumul său, despre motivația ei și despre cum se simte în această aventură.

Mă aflu în mijlocul celei de-a treia diete din viața mea. Prima a fost pe la 27, când mă simțeam bătrână, grasă și credeam că nu voi mai fi niciodată ca înainte – a se citi „plină de viață și subțire”. Am pierdut cu ușurință 20 kg în 6 luni. A doua a fost 5 ani mai târziu, când am fost nevoită să dau jos ceea ce pusesem parțial înapoi. Atunci am descoperit mișcarea, odată cu ședințele de Pilates pe care le frecventam. Nu am avut atât de mult de slăbit, undeva la doar 10-12 kg. A fost ușor. Serios!

Și iată-mă astăzi, la 37, în același punct de unde am plecat acum 10 ani, în fața a 20 de kg în plus, nou nouțe!

Nu m-aș fi motivat niciodată să mă înham la o nouă dietă, dacă nu m-aș fi panicat că toate aceste 20 kg le-am acumulat cu perseverență în doar 2 ani de când am părăsit patria mamă și m-am mutat pe tărâmuri noi. Tărâmuri noi-bune, obiceiuri noi-proaste!

Din februarie sunt oficial în proces de schimbare a stilului de viață. Pentru a treia oară! Am început cu mai mult sau mai puțin entuziasm, dar cu credința că va fi ușor pentru că – nu-i așa – am mai făcut asta de 2 ori în viață și știu totul 🙂 Mare greșeală!

Nu știu dacă e din cauza vârstei, a aerului sau a trandafirilor dar zău că atât de greu ca acum nu a fost niciodată.

Motivația

Dacă nu m-aș fi speriat de propria mea fotografie făcută la un eveniment, probabil că nici acum nu mă mișcam din loc. Căzusem sincer în disperare văzând cum s-au acumulat kilogramele fără să îmi dau seama ce fac. Eram atât de dezorientată încât am apelat la ajutor. Nu pentru că nu știam cum să schimb stilul de viață (o mai făcusem doar de 2 ori), ci pentru că aveam nevoie sincer să mă țină cineva de mână. A funcționat o vreme, până când am observat că rezultatele întârzie să apăra.

Atunci am înțeles că motivația nu mi-o poate da nimeni din exterior și că sunt singura responsabilă de propria mea atitudine față de mâncare.

Motorul

Mergând pe drumul acesta anevoios m-am lovit de o nouă dilemă: Dar de ce eu nu slăbesc chiar dacă acum mănânc sănătos, doar ceea ce gătesc cu mâna mea, îmi iau pachet la muncă și știu exact ce conțin mesele mele. Oare sunt… bătrână?

Nu, nu eram bătrână dar uitasem să număr caloriile. Un lucru atât de simplu și matematic, fără de care progresele mele se lăsau așteptate. Și pentru că nu îmi place să număr calorii dar îmi place să am controlul a ceea ce mi se întâmplă am descoperit revelația: o aplicație de mobil care mă ajută să țin evidența a ceea ce mănânc și a activității fizice.

Caloriile

Ai spune că nu sunt importante însă pentru mine s-au dovedit a fi. Și nu doar caloriile cât și cântarul de bucătărie, câteodată! Când crezi că faci totul bine și totuși nu se întâmplă nimic, s-ar putea să ai o problemă!

Înarmată cu noua aplicație de mobil, am constatat nu doar că mâncam mult peste limita zilnică ci și că nu fac suficient de multă mișcare. Aplicația asta minunată mă ajută practic să îmi planific mesele, să ajustez din mers, să reconsider masa de seară și să fac mai multă mișcare. Cu siguranță cele 10 minute zilnice de mișcare pe care le făceam înainte nu erau nici pe departe suficiente.

Așa am realizat că trebuie mai întâi să fie greu ca să ai și rezultate.

Mișcarea

Am încercat din răsputeri să o ocolesc, știam că mi-ar face bine dar mă simțeam greu de pornit din loc. Nu a mers! Fără mișcare rezultatele întârziau să apară, așa că m-am simțit nevoită să o îmbrățișez! Asta a venit la pachet cu un plus de energie și tonus, un consum semnificativ mai mare de calorii, modelare armonioasă a corpului și, cireașa de pe tort: încredere în propriile forțe și conștiința că voi reuși!

Iubirea

Când spun iubire mă refer mai întâi la iubirea față de propria persoană. Odată ce mi-am dat voie să mă iubesc, să îmi pese de mine, să înțeleg cum funcționez, am găsit și resursele de a mă motiva. Puțină introspecție nu strică. Pentru mine a fost o revelație să descopăr că ori de câte ori m-am îngrășat în viața asta, de fapt mă confruntăm cu situații noi de viață, cu schimbări, cu provocări, cu bucurii, cu eforturi, cu dileme. Toate acestea mă consumau atât de tare mental încât uitam de corpul meu fizic.

Ca și cum trăiam în capul meu, nu și în papucii mei.

Mai e mult până departe!

Cine îți promite rezultate spectaculoase în timp scurt te minte! Nu există drum ușor în lupta cu kilogramele! Pe pielea mea am constatat că dacă ceva pare prea frumos să fie adevărat, chiar este! După ce am înțeles asta m-am înarmat cu răbdare și perseverență. Acum știu că fac bine ceea ce fac,că nu trebuie să mă grăbesc nicăieri, iar corpul meu răspunde schimbării în ritmul lui. Ritmul acesta e uneori extrem de lent. Câteodată de doar 300 g pe săptămână, alteori nici măcar atât.

Am învățat să mă bucur de fiecare progres oricât de mic și chiar și de fiecare stagnare. Atât timp cât pe termen lung acul cântarului coboară, înseamnă că sunt pe drumul cel bun.

3 luni și jumătate și 3 kg mai puțin înseamnă multă muncă și multă răbdare.

Nu mă grăbesc nicăieri. Îmi voi asculta corpul și îl voi lăsa reacționeze ritmul lui. Am înțeles e uneori prea ar vrea se întâmple totul repede – repede – acum! Nu se poate! Totul se exact atunci când trebuie!

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *