Sau despre cum mi s-a luminat mie creierul, citind cartea lui Doreen Virtue – „Mi-e poftă! Ce mă fac? Cauzele emoționale ale poftelor alimentare”.

Înainte de toate, aș vrea să mă opresc pentru câteva clipe și să mă bucur că Doreen Virtue a scris o astfel de carte. Pentru cei ce nu știu, Doreen Virtue este doctor în psihologie și un autor de mare succes în domeniul spiritual și al vieții sănătoase, însă eu o cunosc drept tipa care face terapie cu îngeri și vorbește cu delfinii.

Ea a studiat mult timp fenomenul poftelor iar concluzia sa este că poftele apar fie din cauza lipsei anumitor substanțe din organism, fie din cauze emoționale. În cartea sa, cu titlul original „Constant craving”, tratează poftele din perspectivă emoțională.

De obicei, atunci când citesc o carte și găsesc idei și citate care îmi plac, lipesc un mic post-it colorat în locul cu pricina. Așa arată cartea mea:

Câteva lucruri pe care le-am înțeles despre mine

  • Că nu am nici o poftă în adevăratul sens al cuvântului. Că există o diferență majoră între a vedea un aliment și a-ți dori să-l guști și a te gândi în permanență, obsesiv, la gustul unei mâncări pe care trebuie neapărat să o mănânci.

Poftele la care Doreen Virtue se referă în cartea ei sunt cele care apar „în cap” și îți creează senzația de foame imediată, irevocabilă, ireversibilă și înnebunitoare. Sfatul ei este ca, atunci când ne apucă o foame din asta, să ne luăm 15 minute înainte să mâncăm lucrul de care ne este poftă și să profităm de acest răgaz pentru a ne răspunde cu sinceritate la întrebarea:

Simt această foame în stomac?

Dacă răspunsul este negativ, atunci ne confruntăm cu o poftă de ordin emoțional, suntem recunoscători că am identificat-o și ne apucăm de lucru la vindecarea sa. În nici un caz, nu o suprimăm.

  • Că uneori sunt stresată și obosită și am impresia că viața mea nu este interesantă și, din acest motiv, simt nevoia să mănânc mâncăruri crănțănitoare: alune, covrigei etc.

În carte sunt luate principalele pofte și explicate pe larg, din punct de vedere emoțional. Poftele sunt foarte nuanțate și este nevoie de sinceritate maximă și de deschidere din partea celui ce citește. Uneori, așa cum a fost în cazul meu, este nevoie și de un specialist care să te ajute să fii sincer și deschis în relația cu tine însuți.

Cu riscul de a mă lungi cu acest articol (am pus, totuși, câteva poze frumoase, în cazul în care vă plictisiți), o să scriu aici ideile principale legate de aceste pofte și explicațiile lor de la nivel emoțional. Totuși, vă rog să luați în considerație că lucrurile nu stau așa de alb-negru și, deci, trebuie să citiți cartea 🙂

  • Poftele de ciocolată: foamea de iubire;
  • Poftele de lactate: alimente antidepresive;
  • Snacksuri sărate: stresul, furia și anxietatea;
  • Alimentele condimentate: nevoia de incitare;
  • Poftele de lichide: ciclurile fluctuante de energie;
  • Alunele și untul de alune: foamea de distracție;
  • Produsele de panificație, orez și paste: liniștitoare și calmante;
  • Prăjituri, torturi și plăcinte: pofta de îmbrățișări, plăcere și liniște;
  • Pofte de bomboane: energizante dulci, recompense și distracție;
  • Alimente cu conținut ridicat de grăsimi: încercarea de a umple golul.

  • Că am tendința de a mânca într-un „efect de bulgăre de zăpadă”; adică, dacă o dau în bară cu o prăjitură, consider că am dat-o în bară de tot și, dacă tot am dat-o în bară, de ce să nu mai mănânc încă vreo trei prăjituri? Acest lucru l-am înțeles cu mult înainte să citesc cartea și lucrez la el. De altfel, în carte există și câteva soluții pentru fiecare tip de „mâncăcios” :).

Pentru a afla ce stil de alimentație ai, trebuie să răspunzi la o serie de întrebări dintr-un chestionar. De cele mai multe ori, constați că ești câte puțin din fiecare, în funcție de stările prin care treci.

  • Ce înseamnă că, la mine, grăsimea se depune mai întâi pe abdomen. N-o să vă spun, va trebui să vă luați cartea 🙂

Există unele arome care trec de toate sistemele de apărare și sfidează orice logică, iar mirosul de pâine proaspăt scoasă din cuptor este unul dintre ele.

  • Că sunt un om normal, la fel ca toți oamenii și la fel ca toți oamenii cel mai mult mi-e poftă de iubire, adică de ciocolată.

Ciocolata este „regina poftelor”, mai ales în rândul femeilor. De ce poftim atât de tare la ciocolată? Există patru posibile explicații:

  1. Iubirea și atașamentele emoționale sunt foarte importante pentru noi iar ciocolata creează sentimentul de a fi iubite, prețuite și înțelese (Doreen Virtue oferă argumente cât se poate de chimice și științifice care demonstrează acest lucru);
  2. Schimbările hormonale din timpul ciclului menstrual declanșează această poftă;
  3. Sunt mai multe femei decât bărbați care caută ajutor pentru depresie iar ciocolata este un bun antidepresiv, chiar dacă pe termen scurt;
  4. Femeile care fac prea mult, care se transformă în super-femei, care nu mai fac față, mănâncă ciocolată pentru a-și ridica nivelul de energie.

Această carte a fost ca o revelație pentru mine, nu numai din prisma informațiilor pe care le-am aflat despre pofte cât, mai ales, datorită informațiilor pe care le-am aflat despre mine. M-a ajutat să îmi înțeleg mai bine anumite porniri, să fiu puțin mai blândă cu mine și, în egală măsură, mi-a confirmat că sunt pe drumul cel bun către vindecarea mea.

2 comentarii “Când ți-e poftă de prăjituri, poate vrei, totuși, o îmbrățișare

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *